Showcase 2012

facebook event

Posted on January 7th, 2013 | Leave a comment

Coughy on Easterndaze

A sample from ”Cânta un matelot la prora”, an old hit by the Romanian songstress Doina Badea, emits from the speakers. A noise sequence travels through the air to catch up with a flourishing of melancholic synths. A haunted and incomprehensible voice, passed through guitar effects, sticks in your ear. It’s a soundscape you can lose yourself in. This music breathes unique air into Romania’s underground scene of today.

Coughy, the band, started out in 2009 with a performance in an obscure apartment surrounded by friends. “We decided to try this concept of spontaneous jam. At first, we called a bass player to fill in the gaps, but then we decided to remain a duo,” Vlad Stoica, one of the two members of Coughy, says. Their initial goal was to see what comes out of these impromptu sessions. And it still works after three years. “We see each other only for concerts and more recently when we enter the studio,” Vlad pointed out. In fact, spontaneity is one of the strengths of Coughy’s music. Shere Marinescu, head of Local Records, the Romanian label which released Coughy’s first album last month, testifies: “What I particularly like about Coughy – of course, besides the fact they sound totally new in our little world – is the improvisational part. They are still experimental – not necessarily sound-wise (perhaps they sounded more experimental initially), but as a process. I don’t know where they’re heading to when they start to play. And if they get to an area that sounds familiar, I like to think it’s just a happy coincidence”.
Continue reading

Posted on October 17th, 2012 | Leave a comment

Coughy in Vice

…trecuţi de 40 de ani care merg în club. Despre numărul de pietricelele folosite până în prezent pe tricourile Ed Hardy. Despre un logo cu mesaj pro-vegetarianism. Despre mustaţa purtată de Mircea Cărtărescu în tinereţe. Despre zâmbetul anesteziat al unei adolescente care se uită prea mult la sitcom-urile americane. Despre chiloţii lui Taylor Swift. Despre cuţitele din bucătăria lui Emil Cioran. Sau cel puţin asta cred. Încă nu am ieșit din la-birintul fonic pavat cu sunete electronice și ambientale în care m-au aruncat băieţii de la Coughy. TAKYON KI-DUK

Posted on October 10th, 2012 | Leave a comment

Coughy in Dilema Veche

“În prima parte a compilaţiei – recenzate şi în această rubrică – editate în decembrie anul trecut de label-ul independent bucureştean Local Records, o piesă, numită „Precambrian“, făcea un pas în lateral, detaşîndu-se pe cont propriu de feliile estetice din care era compus release-ul amintit. Coughy, trupa care a produs acel cîntec pentru Buzz.RO! 2011, avea o istorie începută în 2009 şi un traseu în care şi-a propus, chiar de la începutul existenţei sale, să depăşească canoanele unei anume stilistici, folosindu-se de – citez din biografia formaţiei din Bucureşti –, „improvizaţie, spontaneitate, inspiraţie din surse culturale «obscure»“ pentru un sound care să „asocieze liber drone şi ritm, noise şi armonii, electronic şi analog, atmosferic şi psihedelic, pop şi experimental“. Sunetul manufacturat de duoul de muzicieni, trecut prin trupa The Amsterdams şi aflat, acum cîţiva ani, în primele rînduri ale ceremonialului de creştinare a unui nou val indie made in Romania, săpa o nişă foarte îngustă în pereţii muzicii electronice de aici, în care îşi găsea loc doar proiectul acesta.

Plutind undeva între cele două borne sonore ale scenei locale, scindate – îndeajuns de purist încît să nu comunice cu foarte multă empatie – între indie şi electronică, indietronica trupeţilor Coughy juca rolul unui animal ciudat în liliputana junglă muzicală a României underground. Aerul acela foarte particular în peisajul autohton se păstrează şi pe primul album al trupei, numit chiar Coughy şi lansat la începutul acestei toamne, prin insertul difuz de nostalgie – undeva („The Ocean Didn’t Get It)“, poţi auzi un sample din hit-ul şaizecist al Doinei Badea, „Cînta un matelot“; altundeva („Julio’s Best Friend“), fantoma bătrînului Julio Iglesias se topeşte într-un disco care se îndepărtează în slow motion; în altă parte (aceeaşi „Precambrian“), o piesă a Corinei Chiriac, „Valurile Dunării“, îşi primeşte omagiul şi porţia meritată de recontextualizare –, prin maniera layer-istă şi imersivă a construcţiei pieselor, amintind, uneori un pic prea puternic, de muzica unor tipi care îşi spun Panda Bear sau Eric Copeland, prin efectul de multe ori seducător de accidental/spontaneitate pe care-l imprimă latura cvasi-experimentală a muzicii acestui duo, prin puterea narcotică pe care armoniile în loop o pot avea asupra celui care ascultă această muzică.

Continue reading

Posted on October 9th, 2012 | Leave a comment

[LCL12] Coughy – Coughy / September 2012

[LCL11] V.A. Buzz.RO 2011